certificatele de rezidență

Cererile pentru certificatele de rezidență și cele de atestare a impozitului plătit în România de nerezidenți nu se vor mai transmite prin SPV.

Admin Modificari fiscale Leave a Comment

Transmiterea cererilor pentru eliberarea certificatelor de rezidență și a celor pentru eliberarea certificatelor de atestare a impozitului plătit în România de nerezidenți nu se va mai putea face ca în prezent, prin formularul de contact al Spațiului Privat Virtual, ci printr-o secțiune specială ce urmează să apară pe site-ul Fiscului. Schimbările apar într-un proiect de ordin pus luni în dezbatere publică de către Ministerul Finanțelor.

Restricțiile impuse de autorități în contextul crizei coronavirusului au afectat în 2020 și vor continua să afecteze în 2021 felul în care persoanele fizice își desfășoară munca. Există multe situații în care persoanele fizice au preferat să părăsească România sau să vină în țară, în condițiile în care angajatorii le-au permis să lucreze de la distanță. Din acest motiv, este foarte important pentru persoanele fizice să știe cum li se stabilește rezidența fiscală în România, iar Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a publicat miercuri un ghid oficial exact pe această chestiune.

Ghidul ANAF privind stabilirea rezidenței fiscale pentru persoanele fizice poate fi consultat integral aici. Documentul „se adresează persoanelor fizice rezidente/nerezidente, care părăsesc/sosesc în România și în cazul cărora este necesară stabilirea/modificarea rezidenței fiscale, respectiv impozitarea veniturilor obținute.”

Înainte de orice, trebuie precizat că, la stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice, sunt avute în vedere inclusiv convențiile de evitare a dublei impuneri (nu doar legislația fiscală), pe care România le are încheiate cu alte state. Toate aceste convenții sunt disponibile aici.

Situația în care poți fi considerat rezident în două state. Atunci când o persoană poate fi considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat cu care avem o convenție de evitare a dublei impuneri, există reguli speciale în funcție de care se stabilește unde anume este rezidența. Astfel:

  • rezidența este în statul în care persoana are domiciliul sau o locuință permanentă aflată la dispoziția sa. Vorbim de o locuință permanentă dacă persoana fizică este proprietarul ei, dacă este închiriată sau dacă rămâne disponibilă oricând;
  • rezidența este în statul cu care persoana are relații personale și economice mai apropiate (centrul intereselor vitale), în cazul în care aceasta are o locuință în ambele state. Concret, cei de la ANAF spun că rezidența se stabilește în țara în care persoana fizică locuiește mai mult, muncește, își are familia și majoritatea posesiunilor, dar se iau în calcul și chestiuni precum în ce țară are conturi bancare;
  • rezidența este în statul în care se locuiește frecvent, dacă persoana fizică nu deține o locuință permanentă nicăieri sau dacă este imposibil de stabilit în ce stat își are centrul intereselor vitale;
  • rezidența este în statul a cărui naționalitate o are persoana, dacă aceasta locuiește de obicei în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre cele două state;
  • rezidența se stabilește pe cale amiabilă dacă persoana fizică are naționalitatea ambelor state sau a niciunuia dintre ele. Concret, în ghidul ANAF scrie că problema se rezolvă în baza procedurii amiabile din convenția de evitare a dublei impuneri.

Sosirea în România și stabilirea rezidenței fiscale. Potrivit ghidului publicat miercuri de ANAF, principalele elemente luate în calcul la stabilirea rezidenței fiscale sunt, așa cum prevede Codul fiscal:

  • domiciliul în România;
  • locuința permanentă în România, care poate fi în proprietatea persoanei fizice, poate fi închiriată sau poate fi disponibilă oricând;
  • centrul intereselor vitale este în România;
  • prezența în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

În plus, pe lângă lista de mai sus, ANAF mai poate lua în calcul și alte elemente pentru stabilirea rezidenței fiscale:

  • un autovehicul înregistrat în România sau în statul străin;
  • un permis auto emis de autoritățile din România sau din statul străin;
  • un pașaport emis de autoritățile din România sau din statul străin;
  • persoana fizică este asigurată în sistemul asigurărilor de pensii și/sau sănătate din România sau din statul străin în perioada în care stă în România sau în statul străin.

„Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau este rezidentă a unui stat cu care România nu are încheiată convenție și îndeplinește condițiile de rezidență prevăzute de lege, se va considera că este rezidentă în statul român”, subliniază cei de la Fisc. În acest caz, acea persoană are obligații fiscale numai în România și datorează impozit pe veniturile obținute din orice sursă, începând cu momentul în care se stabilește rezidența. ANAF eliberează la cerere un certificat de rezidență care certifică perioada de rezidență.

Cum stabilește ANAF rezidența fiscală? Printr-un chestionar ce trebuie completat și trimis Fiscului. Mai exact, persoanele care depășesc acea perioadă indicată mai sus — cea de 183 de zile petrecute în total în România — sunt obligate să completeze acel chestionar de stabilire a rezidenței. Documentul trebuie completat și transmis Fiscului în 30 de zile de la împlinirea perioadei de 183 de zile. Chestionarul este disponibil aici și se poate depune fie personal, fie prin poștă, fie online.

Ulterior, în 30 de zile de la depunerea chestionarului, ANAF va informa persoana fizică dacă are obligațiile fiscale integral în România sau dacă datorează impozit numai pentru veniturile obținute din România. Evident, odată cu chestionarul se depun și anumite documente justificative, iar anumite persoane sunt scutite de depunerea sa.

Cine nu depune acest formular riscă o amendă între 50 și 100 de lei.

Ce se întâmplă la plecarea din România? Potrivit ghidului, principalele elemente luate în calcul la stabilirea rezidenței unei persoane care pleacă din România sunt:

  • domiciliul în România;
  • locuința permanentă din România, care poate fi în proprietatea persoanei fizice, poate fi închiriată sau poate fi disponibilă oricând;
  • centrul intereselor vitale este în România;
  • persoana pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Alte elemente care pot fi luate în considerare, împreună cu cele de mai sus:

  • un autovehicul înregistrat în România sau în statul străin;
  • un permis auto emis de autoritățile din România sau din statul străin;
  • un pașaport emis de autoritățile din România sau din statul străin;
  • persoana fizică este asigurată în sistemul asigurărilor de pensii și/sau sănătate din România sau din statul străin în perioada în care stă în România sau în statul străin.

Cei de la ANAF subliniază că, la plecarea din România pentru o perioadă ce depășește 183 de zile, trebuie completat alt chestionar. Acesta trebuie transmis Fiscului cu 30 de zile înainte de plecarea din România. Ulterior, în 15 zile de la depunere, Fiscul informează persoana dacă va avea în continuare obligații fiscale în România sau dacă va fi scoasă din evidențele fiscale.

Cine nu depune acest formular riscă o amendă între 50 și 100 de lei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *